Cum simte omul indiferența?

,,Era o zi ca oricare alta sau mă rog, bănuiam că va fi, dar nu a fost pentru că nu m-am simţit tocmai bine… Oamenii pe care-i cunoşteam de foarte mult timp se comportau de parcă am fi fost străini, de parcă nici n-ar fi remarcat că sunt acolo… În cele din urmă, am decis să nu pun la suflet şi să nu dau atâta importanţă acestor tipuri de oameni și mi-am imaginat că am mantia aia de invizibilitate a lui Harry Potter la mine. M-am simţit instant mult mai şmecheră ca ei.”

(a relatat o bună prietenă de-a mea – Rebeca)

Este destul de complicat să deducem ce se întâmplă în mințile oamenilor, să încercăm să ghicim ce gândesc, de ce se comportă cum se comportă… și poate nici nu ar trebui să ne batem prea mult capul cu asta. Dacă un prieten, coleg, hmmm… animalul de companie va alege să te ignore, ei bine, va face asta oricum, fără să țină cont de gândurile tale anxioase referitoare la: ,,de ce oare, se întâmplă asta??”. Am învățat atât din propria experiență, cât și din experiențele celorlalți, că unor oameni nu le pasă cu adevărat de tine și este fix alegerea/pierderea lor

,,Poate unii oameni, care te ignoră acum, vor da orice ca să mai poată vorbi măcar o secundă cu tine în viitor…”

Citatul de mai sus îmi aparține și este o referire la faptul că nu trebuie să renunți la visurile tale și nu trebuie să te lovești mereu de obstacolele din viață. Fiecare obstacol este un motiv de a merge înainte. Nimic nu se câștigă ușor, dar sunt multe căi prin care te poți pierde dacă te lași cuprins de micile răutăți ale vieții. 

Ignoranța este un sentiment pe care toți l-am simțit, fie și numai o dată în viață. Spre exemplu, când aveai șapte ani și o vedeai pe mama ta că vorbea la telefon, deloc interesată să te asculte sau când colegii tăi vorbeau și râdeau pe seama lucrurilor întâmplate ieri, când tu lipsiseși… (te simțeai „left out”, așa-i?). Au fost multe cercetări științifice care au demonstrat că sentimentul de a fi ignorat este singura stare mentală care se poate simți ca o durere fizică.

Te poți simți mic/neimportant/nesemnificativ/etc, dar vreau să te gândești că nimeni nu s-a născut și nu trăiește degeaba. Toți avem un scop anume, iar el poate ieși la lumină fix când suntem pe punctul de a pierde orice speranță. Partea cea mai importantă e să nu renunți, ci să lupți pentru a-l putea descoperi. Probabil la vârsta noastră, nu știm exact ce scopuri esențiale avem. Dar scopurile sunt undeva pe acolo, rezervate pentru noi. De aceea trebuie să așteptăm ca ele să vină și să adauge un strop de lumină, să ne ajute în realizarea faptului că VIAȚA E FRUMOASĂ și că ar trebui să facem tot posibilul să ne bucurăm de ea

Un mesaj pentru ignoranți ar fi că nu vor reuși să doboare pe nimeni procedând așa. Oamenii sunt făcuți să reziste, iar cu cât problema cu care se confruntă va fi mai mare, cu atât ei vor deveni mai puternici!

Indiferența în familie

Indiferența în familie este, în opinia mea, cea mai gravă. Are multe efecte asupra sănătății mentale a copilului. Când copilul este ignorat, se va gândi că a greșit în legătură cu ceva și că este vina lui, va gândi că nu este suficient de bun, iar în final va simți că nu are pe nimeni alături… Sentimentele pot varia în funcție de persoană, dar acestea sunt de regulă, cele mai comune. Unul dintre efectele ignoranței în familie este că dacă copilul nu are atenția necesară acasă, va face tot posibilul să facă rost de ea în altă parte. De aceea, fiecare clasă are probabil un ,,clovn”, nu-i așa? V-ați gândit vreodată că acel clovn al clasei ar putea fi nefericit în interiorul lui, acasă? Clovnul clasei vrea de obicei să iasă în față, să fie în centrul atenției, fapt cauzat de ignoranța din familie sau alte probleme conjugale. 

Este o realitate că unii părinți nu conștientizează nevoia copilului de sprijinul parental. Absența lor în viața copilului îl poate face să creadă că nu e iubit, ceea ce va contribui și mai mult la sentimentul de vinovăție. Dar, în esență, nu este adevărat! Orice părinte își iubește copilul în adâncul inimii, chiar dacă uneori nu arată asta. Să spunem, spre exemplu, că părintele are foarte mult de lucru la serviciu și nu mai are timp de copil prea mult. Este normal ca acel copil să se simtă exclus sau ignorat fără să conștientizeze că părintele muncește așa mult tot pentru el, pentru a-i asigura un trai bun. Concluzia este că îl iubește, dar copilul neavând atenție, poate interpreta fix contrariul.

Ignoranța la școală

Când copilul se simte ignorat în mediul școlar poate deveni irascibil acasă. Toate frustrările nu pot fi înțelese de părinți, dacă acesta nu va vorbi despre ele. Cea mai bună soluție este ca el să vorbească despre tot ce îl preocupă, cu cineva de încredere. Ca și la ignoranța în familie, ignoranța la școală poate avea diferite efecte nocive: copiii ignorați vor simți că nu se potrivesc mediului, vor crede că este ceva greșit cu ei, nu vor înțelege de ce colegii lor nu îi bagă în seamă, vor simți uneori că nu au niciun prieten adevărat în colectivul respectiv.

Când te ignoră ,,CRUSH-UL”

Acest tip de ignoranță este cel despre care îmi place să vorbesc cel mai mult pentru că, în rândul adolescenților, se pare că are un rol destul de important. 

,,Mă topesc după el, fată! Deci nu ştiu ce să mai fac, zău dacă mai ştiu! Îl visez şi noaptea! Ţi-am spus că l-am visat aseară? Doamneee, şi ce frumos era în vis!!”

(reacția exagerată a unei prietene)

Iubirile adolescenței, zise și ,,iubirile timpurii”, nu sunt de obicei făcute să reziste prea mult, dar au un impact emoțional puternic asupra celui ,,afectat” de ele.

,,Ştii? Eu cred că nu mă place… Adică, dacă… Nu ştiu, dacă i se pare că nu sunt suficient de frumoasă? Dacă are impresia că îmi stă rău cu părul creţ? Dacă…”

,,Dacă şi cu parcă se plimbau în barcă.”

,,Ce? Haide! Pe bune?! Eu îmi deschid sufletul aici şi tu mă iei peste picior?!”

,,Nicidecum. Vreau doar să îţi sugerez faptul că te stresezi aiurea. Eşti de acord cu mine?”

,,Da, bine… E posibil şi lucrul ăsta, să mă stresez aiurea, nu? Adică… nu crezi că ar putea crede asta, nu?”

,,Nu. Dacă ar crede asta ar însemna că are strabism şi alte cinci boli la ochi. Deci nu, nu are cum să creadă asta, stai calmă.”  

(o conversație obișnuită între două prietene de nădejde)

Chiar dacă pare un subiect destul de ambiguu, ascunde o mare sensibilitate și vorbim aici despre ușurința lui de a forma complexe. Când un adolescent pare a se arăta ,,lovit” de această ,,iubire timpurie”, nu va știi încotro să o ia pentru că această confuzie împletită cu alte sentimente va forma prea multă ,,ceață” în mintea lui. Se va instala o stare de nesiguranță și de neliniște, poate chiar va lăsa loc câtorva gânduri precum ,,nu sunt suficient de bun”, ,,nu îmi place cum arăt, de ce a trebuit să arăt așa?”, ,,oare, ar trebui să schimb ceva la mine?” și alte tâmpenii de genul ăsta. Toate acestea nu fac decât să scadă stima de sine și să ne facă din ce în ce mai nesiguri de cum arătăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne comportăm etc. Trebuie să realizăm faptul că ar trebui să fim mulțumiți de noi înșine și că ar trebui să ne iubim exact așa cum suntem. La urma urmei, se va găsi cineva în lumea asta mare care să ne aprecieze și să ne iubească pentru cine suntem noi cu adevărat

În concluzie, aș vrea să spun că ignoranța are și unele părți bune. Spre exemplu, plăcerea pe care o avem când vedem că acei oameni, care nu s-au sinchisit să ne aprecieze, rămân șocați când află de lucrurile frumoase pe care le-am realizat. Îi va mustra poate conștiința, ori îi va sufoca gândul că datorită lor, personalitatea noastră s-a dezvoltat cu o voință de fier. Voință care a dovedit pe deplin cine suntem noi cu adevărat pentru că evoluând am demonstrat de ce suntem capabili, invidia lor fiind o ,,arma secretă”, care ne-a convins de valorile proprii, așa încât să ne facem văzuți și auziți… 

Diana Ciungu