izolare 2.0

„Un nou record de cazuri la ATI!”, „Număr record de pacienți infectați cu noul SARS-CoV-2”, „Secțiile ATI sunt la limita capacității!”.
Daca toate aceste fraze ar fi fost urmate de „Un film în regia lui X, din toamnă la cinema!”, parcă nu ar mai fi sunat așa înfricoșător. Dar nu, nu e un film apocaliptic. Este realitatea anului 2020.

Timpul a trecut, cazurile de Covid au crescut. Dacă în primăvara ne făceam griji la câteva sute de cazuri, de când s-au redeschis școlile, numărul de cazuri a crescut exponențial. De la câteva sute de cazuri, am ajuns la câteva mii de cazuri zilnic. De curând, am început să depășim și pragul de 10.000 de cazuri într-o singură zi.

Unde a dus asta? Păi, în primul rând, la închiderea școlilor (care, după părerea mea, nici nu ar fi trebuit să se deschidă, but anyhow). Dar nu școlile au fost de vină, deoarece numărul elevilor infectați este foarte mic. Mai degrabă, faptul că era un număr foarte mare de elevi (câteva mii) care foloseau mijloacele de transport în comun.

Următoarea mutare a fost introducerea de noi restricții în ceea ce privește hoinăritul prin orașe în care incidența cazurilor de Covid depășea 3 la mie, adică pragul roșu. Când am început să strâng idei pentru acest articol, eram deja în mediul online cu școala. Apoi a venit ideea cu închisul magazinelor după ora 9 seara, iar cetățenii să fie în case după ora 11 seara. De curând, s-a instaurat închiderea mai multor orașe din județul Ilfov, printre care și Popești Leordeni. Asta înseamnă că, dacă vreau să mai ies, am nevoie de sfânta declarație pe propria-mi răspundere.

Acum că am prezentat în mare parte cam despre ce va fi articolul acesta, hai să vă spun despre ce nu va fi. Nu va fi un articol despre deciziile luate sau de ce au fost luate acele decizii. Acest subiect este pentru alt articol, și clar pentru o altă persoană. Nu. Mai degrabă, aș vrea să vă prezint cum este această izolare din punctul meu de vedere.

Toate acestea fiind spuse, cum / ce facem ca să nu înnebunim în casă? Considerând faptul că școala online îmi ocupă jumătate din zi, de luni până vineri, printre meditații și temele pe care le am de făcut, nu pot spune că am prea mult timp în care să mă plictisesc.

Dar, asta nu înseamnă ca această monotonie nu mă enervează. Așa că încerc să ies prin jurul casei, seara, cât de des pot. Pe lângă asta, în weekend, cel puțin o zi o petrec plimbându-mă prin București (bine, de acum că am nevoie de motive întemeiate să plec din Popești, cred că se vor mai schimba lucrurile – sic!).

Cu toții suntem, într-o oarecare măsură, afectați de toate aceste măsuri de izolare. Dacă nu reușim să găsim o metodă de a ne petrece timpul liber, sigur ajungem la balamuc. Cititul, vizionarea de filme/seriale, petrecutul serilor în compania prietenilor pe Discord, Whatsapp sau orice altceva. Toate acestea sunt soluții foarte bune. Dacă mai ai nevoie de o idee, aruncă un ochi peste articolul despre through Zeth Gaming.

Considerând situația actuală, cred că sunt și unele lucruri bune cu izolarea asta. În primul rând, mie îmi place, în cea mai mare parte, școala online. Nu mai pierd pe drum (2 ore în total adăugate la orice altceva vreau să fac), iar notele la materii care nu sunt de profil se iau mai ușor. Aceste două lucruri îmi oferă, în medie, cam 4 ore în plus, zilnic, să fac temele pentru meditații sau să învăț pentru admiterea la facultate (și pentru bac, sa nu uităm de el). Din păcate, sunt și lucruri nasoale cu școala asta online. Unul dintre aceste lucruri ar fi debandada care se produce la unele ore, deoarece profesorii nu reușesc mereu să țină în frâu unele glume care se propagă rapid. Pe lângă asta, să nu uităm acele momente când lumea uită să își închidă microfonul sau camera și apare cineva în cadru.

Dar, ne vom aduce aminte de toate aceste momente și vom râde peste câțiva ani. Aceste amintiri vor fi destul de rare, sper eu, pentru că e posibil să scăpăm de Covid, odată cu inventarea unui vaccin, care e posibil să apară până la mijlocul lui 2021, but I’m not holding my breath.

În concluzie (da, ca la română!), această nouă izolare este destul de nașpa, pentru că ne demonstrează faptul că oamenii nu pot înțelege niște măsuri simple de prevenire a răspândirii virusului.

O singură curiozitate mai am, apoi vă las: voi cum vedeți toate aceste măsuri? Vi se par deplasate sau necesare? Poate chiar prea indulgente? Orice gând aveți de împărtășit, nu ezitați să lăsați un comentariu mai jos sau chiar să ne contactați pe conturile de social media, fie ale site-ului, fie cele personale.