pitici pe creier

Stăteam astăzi și mă gândeam la cât de diferiți suntem fiecare dintre noi, la cât de ușor influențabili putem fi, referindu-mă de fapt la starea noastră de spirit – despre care (ce să vedeți!) vom vorbi în cele ce urmează.

starea de spirit =  starea tranzitorie a minții noastre care influențează ceea ce gândim și felul în care privim lumea, jucând astfel, un rol foarte important în a noastră viață.

Ei bine aia de sus e prima definiție oferită ca răspuns de pretenii noștri (frații noștri de fapt, ne cunoaștem de când lumea) de la google, DAR DACĂ EU aș încerca să definesc această „mirobolantă” stare, trecând peste faptul că aș încălca cel mai probabil regula evitării circularității și bineînțeles cea a clarității, ar ieși ceva de genu’ ăm: „starea aia dată de câți pitici pă creier (verzi) ai în ziua aia în căpoc.”

Amuzant, nu? Așa ziceam sho… revenind. Ziceam că piticii ăștia mici de pe creieraș apar și dispar când vor ei, numa’ că nu-i chiar așa… așa vrei tu să crezi! Vrei să crezi că ei nu depind în definitiv de tine și uite d-aia tot inventăm scuze precum „Ah, nu mă simt prea bine azi – probabil o fi Mercur retrograd” sau „Vai da uite ce mohorât e afară, – mi s-a luat tot cheful…” Hai nu zău? Pe bune?  Cum așa?

Știți, noi oamenii în general ne pricepem cel mai bine la găsit scuze, pretexte… spuneți-le cum vreți. Adică nu știu, până și superstițiile alea tâmpite (scuzați-mă pe mine) care nu te lasă să speli, să coși sau mai știu eu ce treburi casnice îți propui să faci în ziua ics sau igrec, pentru că vezi Doamne celebrăm nu știu ce sărbătoare sau nu știu, pur și simplu nu e bine… Cred cu tărie că aceste obiceiuri sunt pur și simplu fabricate de femeile de la tzară (sau de alții, înțelegeți voi ideea, doar vorbim în termeni academici aici) care pur și simplu nu aveau chef de activitatea respectivă în acea zi și iaca-așa ne-am ales noi astăzi cu enșpe mii de deprinderi care mai de care, păstrate din timpuri străvechi si consacrate prin tradiție. 

                                        

Probabil că mulți dintre voi vor sări să spună că nu e adevărat, că „ia uite-o măh și p-asta aici cum face ea pe deșteapta, vorbește gura fără ea… altă gospodivă pe maidan. noi suntem niște buni creștini, care respectă cele lăsate din moși strămoși, spre buna noastră purtare și pentru mântuire” . Dar acum vine întrebarea: oare chiar avem nevoie de toate astea pentru a obține mântuirea? Oare asta înseamnă să fii un bun creștin? Oare la asta se rezumă de fapt mântuirea noastră? N-am de gând să răspund aici la aceste întrebări, bineînțeles că am deviat (din nou) de la subiect, numa’ că rugămintea mea este să vă gândiți puțin la aceste întrebări, să reflectați la ele și poate veți putea să găsiți singuri un răspuns… și amu’ dacă-ai găsit răspunsul pretene, n-ar fi bine să treci și la treabă? Nu ne costă nimic să fim buni… 

Starea noastră de spirit este bineînțeles dată de piticii de pe creier, dar este în primul rând dată de tine. Ea se află în strânsă legătură cu ceea ce crezi tu, ceea ce simți despre tine și despre oamenii din jurul tău. Și o să spuneți: „adicătelea?”. Păi adicătelea uite așa… starea de spirit se află „sub autoritatea” încrederii în sine. Sunt convinsă că mulți dintre noi am simțit pe pielea noastră acest lucru: în momentul în care ne-am simțit bine în pielea noastră, în momentul în care am fost fericiți și liniștiți legat de alegerile pe care le-am făcut, în momentul în care am simțit o armonie interioară, această stare de spirit nu a ezitat să apară. Sigur că ea nu poate fi definită cu subiect și predicat pentru că… e complicat! 🙂

Singurul care poate să facă asta ești tu deoarece numa’ tu știi ce îți face bine și ce ți-ar putea aduce acea armonie despre care vorbim. Nimeni nu te poate cunoaște la fel de bine precum te cunoști tu.

Un alt factor care controlează starea noastră de spirit sunt relațiile cu ceilalți. Iarăși, dacă ele sunt bune, dacă te bucuri în viața ta de prezența unor oameni care au un interior la fel de bogat sau la fel de colorat precum al tău (nu degeaba se spune că cine se aseamănă se adună) atunci și starea ta va fi una bună, una benefică; benefică pentru tine și pentru cele ce vor urma. Spun asta pentru că suntem mai capabili să obținem și să realizăm lucrurile pe care ni le dorim, dacă ne bucurăm de liniște, armonie și pace sufletească pentru că da, totul vine din interior…

Așadar și prin urmare, începe de azi („încep de luni”) să reflectezi asupra tuturor lucrurilor care ți se întâmplă și care te înconjoară. Mergi și fă pace cu tine, cu semenii tăi, cu dușmanii tăi, cu gagia care ți-a furat gagiul sau invers și pune o cărămidă la construcția acelei stări de bine pe care o cauți și pe care în fine, o căutăm fiecare dintre noi.

1 thought on “pitici pe creier”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ro_RORomână